De ce?

I.                    Se scriu într-un cuvânt interjecţiile compuse sudate: behehe, heirup, iacă(tă), mehehe, tralala.

II.                  Se scriu cu cratimă interjecţiile compuse analizabile: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc, hop-(ş-)aşa, hopa-ţopa, tic-tac, tranca-fleanca, tura-vura.

Sebstantivele comune compuse (dintre care unele sunt şi adjective) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.

I.                   Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu:

1.      abrevieri: agromec, elinvar;

2.      cuvinte (nelegate prin vocală de legătură) care formează compuse cu unitatea semantică şi gramaticală mai mare decât a celor scrise cu cratimă, având structura:

·         adjectiv (inclusiv provenit din numeral ordinal) + substantiv: bunăstare „prosperitate”, dreptunghi, duraluminiu, lungmetraj, primadonă (împrumutat), primăvară, scurtmetraj, triplusalt;

             Obs! Compusele cu structură şi componenţă asemănătoare ,dar nesudate, se scriu cu cratimă (bună-credinţă ,,onestitate”; neologismele analizabile compuse cu prim-), iar grupurile de cuvinte în care componentele îşi păstrează autonomia – în cuvinte separate (bună stare ,,stare buna”).

·         adverb (uneori substantivizat) + substantiv: binecuvântare, binefacere, răufăcător, răuvoitor;

·         prepoziţie ±prepoziţie + substantiv (uneori provenit din supin sau infinitiv lung): deîmpărţit, demâncare ,,mâncare” (pop.), deochi, fărădelege, subsol, supat (pop.);   

·          substantiv + adjectiv: botgros (pasăre), vinars; 

·         substantiv + substantiv(e) în nominativ (sau provenit(e) din construcţii cu acuzativul): *blocstart, concertmaistru, electronvolt, fluorcormetan, locţiitor, metalazbest, omucidere, valvârtej, (pop. ,,vâltoare”, folosit mai mult adverbial);

3.       cuvinte unite prin vocala de legătură o: anotimp, *aurolac, citatomanie, şedinţomanie;

4.       elemente de compunere neologice: *aeroambulanţă, *duroflex, gastroenterolog, metaloplastie, neocomunism, policalificare, politolog, primoinfecţie, teleconferinţă;

5.       elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba română actuală: başbazuc, pravoslavnic, protopop; 

6.       compuse parasintetice: capîntortură, codobatură, gâtlegău, mânăştergură;

7.       tipuri izolate: atotputinţă, atotştiinţă; preaplin ,,dispozitiv”; sinucidere, sinucigaş; untdelemn ,,ulei”. 

II.                 Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt (şi, eventual, cu articulare şi fleciune şi la primul element), având structura:

                   1.-3. adjectiv + substantiv, şi anume:

v     bun, rău: !bună-credinţă ,,onestitate”; *bună-cuviinţă ,,politeţe”; !bună-dimineaţa (plantă); bun-gust ,,simţ estetic”, bun-plac, !bun-rămas ,,adio”, bun-simţ ,,decenţă”; rea-credinţă, rea-voinţă; 

v     dublu, triplu: *dublu-casetofon, dublu-decalitru; triplu-sec, triplu-voal; 

v     prim şi viceprim: *prim-balerin, *prim-balerină, prim-ministru, prim-plan, prim-pretor, !prim-procuror, prim-secretar, *prim-solist, *prim-solistă, prim-viceprim-ministru, viceprim-ministru; 

                        4. interjecţie + interjecţie: (un) scârţa-scârţa (-pe-hartie) ,,funcţionar”;

      5. numeral cardinal + substantiv (± adjectiv): !cinci-degete, doi-fraţi (plante), noua-ochi (peşte), trei-leşeştile (dans), trei-fraţi-pătaţi (plantă), unsprezece-metri ,,lovitură de la 11 m”;

6. prepoziţia după + substantiv: după-amiază, după-masă ,,a doua parte a zilei”;

7. substantiv + adjectiv: argint-viu ,,mercur”, burtă-verde ,,burghez”, cal-turtit ,,libelulă”, coate-goale ,, persoană săracă”, făt-frumos ,,tânăr frumos”, floare domnească (planta), jur fix ,,zi de primire”, lemn-câinesc (plantă), mamă-mare ,,bunică”, maţe-negre (peşte), maţe-fripte ,,persoană zgârcită”, !peşte-viu (peşte), piatră-vânătă ,,suflat de cupru”, rămas-bun ,,adio”, sânge-rece ,,calm”, tată-mare ,,bunic”, vorbă-lungă ,,persoană care flecăreşte”;

8. substantiv + prepoziţie + substantiv: arbore-de-cacao (plantă), bou-de-baltă ,,bâtlan; gândac”, brânză-n-sticlă ,,persoană zgârcită”, cal-de-mare (peşte), câine-de-mare ,,rechin”, drum-de-fier ,,cale ferată”, floare-de-colţ (plantă), gură-de-lup ,,malformaţie; ochi de parâmă”, iarbă-de-Sudan (plantă), !ochi-de-pisică ,,mineral; disc reflectorizant”, !peşte-cu-spadă (peşte), piatră-de-var ,,carbonat de calciu”, poale-n-brâu ,,plăcintă”, purice-de-apă (crustaceu), !viţă-de-vie (plantă);

9. substantiv + substantiv în nominativ: an-lumină ,,unitate de lungime”, artist-cetăţean, *bas-bariton, bloc-diagramă, bloc-turn, cal-putere ,,unitate de masură”, câine-lup (specie de câini), *contabil-şef, *cuvânt-titlu ,,intrare de dicţionar”, cuvânt-cheie ,,termen principal”, cuvânt-vedetă, decret-lege, formular-tip, general-colonel, locotenent-comandor, mamă-soacră ,,soacră”, marxism-leninism ,,doctrină”, *maşină-capcană, maşină-unealtă, nord-est, pasăre-liră, pasăre-muscă (păsări), !peşte-ciocan (peşte), puşcă-mitraliera, situaţie-limită, volt-amper, !watt-oră (unităţi de măsură), zi-lumină, zi-muncă;

10. substantiv (articulat) + substantiv în genitiv: calul-dracului ,,libelulă”, cerul-gurii ,,palatul bucal”; ciuboţica-cucului, floarea-soarelui, gura-leului, iarba-fiarelor, ochiul-boului (plante), pasărea-paradisului (pasăre), piatra-iadului ,,azotat de argint”, roza-vânturilor (reprezentare grafică), sângele-voinicului (plantă), !vaca-Domnului (insectă);

11. izolări de propoziţii/fraze (majoritatea – epitete): cască-gură ,,persoană distrată”, ducă-se-pe-pustii ,,dracul”, du-te-vino ,,mişcare”, fie-iertatul ,,răposatul”; fluieră-vânt, flutură-vânt ,,haimana”, gură-cască ,,persoană distrată”, încurcă-lume, lasă-mă-să-te-las ,,persoană indolentă”, lasă-mă-mamă ,,persoană incapabilă”, linge-blide ,,parazit”, nu-mă-uita (plantă), papă-lapte ,,nătăfleaţă”, pierde-vară ,,persoană leneşă”, soare-apune, soare-răsare (puncte cardinale), sparge-val ,,parapet”, târâie-brâu, trei-păzeşte (în expresii); ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca ,,dracul”, uite-popa-nu-e-popa, vino-ncoa’/vino-ncoace ,,farmec”, zgârie-brânză ,,persoană zgârcită”, zgârie-nori ,,construcţie foarte înaltă”;

12. elemente de compunere vechi + substantive existente în limba română: baş-boier, treti-logofăt, vel-armaş, vtori-logofăt/ftori-logofăt;

13. tipuri izolate: ca-la-Breaza (dans), !cuvânt-înainte ,,prefaţă”, !mai-mult-ca-perfect (timp verbal), de-doi (dans), iarba-datului-şi-a-faptului (plantă), mai-marele ,,superiorul”, sânge-de-nouă-fraţi (plantă; răşină), terchea-berchea ,,persoană de nimic”, trei-fraţi-pătaţi (plantă).

!Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanţe chimice distincte şi specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiinţifice diferite).

Am crescut văzându-mă cu ochii într-o lume care mă vrea mic. Ce înţeleg cei deja mari prin evoluţie îmi este străin în cel mai bun caz. Dacă vorbim de cazul cel mai rău, atunci aş spune că până şi cei mari se tem de măreţia care zace în multe suflete aparent mici.

N-am întâlnit nici în visele mele cele mai sumbre o ierarhizare atât de stricată precum aceasta din zilele noastre. Vite-n car, oameni în ham, hiene grase, lei flămânzi şi-n frunte, laşciv şade viciul în timp ce virtutea cară în spinare o traistă pustie.

Războaiele sunt un rău necesar spun mai marii însă, vor doar să-şi vândă muniţia. Aceşti lorzi ai morţii conving lumea că prin ei există siguranţă. Dar ce siguranţă poate exista într-o lume plină de arme?

În urma celor două Războaie Mondiale, tehnologii noi şi-au făcut apariţia, iar mogulii au spălat creierele populaţiei, lăsând să se înţeleagă că evoluţia are nevoie, din când în când, de crime între fraţi.

Ce vină au avut oamenii de rând care au luptat şi au murit în războiul celor mari? Ce motive ar avea două popoare să se ucidă între ele? La aceste întrebări este important să răspundem. Averea! Cei care conduc, fac în aşa fel încât să dividă populaţiile în mai multe fronturi şi să arunce în mijlocul lor mărul nevăzut al discordiei. Ei nu sunt patrioţi, sunt monştri. Îşi pun compatrioţii şi ţara în pericol, iar apoi, pe bună dreptate, oamenii de rând luptă şi îşi dau viaţa pentru a recâştiga siguranţa ţării lor, neavând de ales ca armă, decât praful de puşcă pus la dispoziţie de lideri care astfel se îmbogăţesc.

Au încercat atât de mult să convingă popoarele de necesitatea războiului încât, au ajuns ei înşişi să creadă asta.

Că trebuie să evoluăm, nu încape îndoială. Ca urmare, liderii noştri s-au folosit de caracterul concurenţial al războiului. Fac cercetări pentru a-şi dezvolta armele mai mult decat aşa-zişii inamici care, până la urmă, sunt tot oameni. Este de-a dreptul bolnav!

Oamenii ar trebui să înţeleagă că a concura cu cineva nu înseamna a face război. O concurenţă justă, pornind de la egalitate, este o cale omenească către evoluţie. Nu este nevoie să-ţi îmbunătăţeşti armamentul pentru a-l anihila pe cel superior ţie. Cel împotriva căruia concurezi  nu trebuie anihilat, ci întrecut! Sună atât de simplu.