De ce?

I.                         Perioada cuprinsă între 1830-1860 poartă numele de Epoca paşoptistă; denumirea provine de la Revoluţia din 1848, eveniment istoric important în sine, dar şi prin climatul politic şi cultural care a condus la declanşarea lui, precum şi prin consecinţele sale.

II.                      Din punct de vedere cultural, Epoca paşoptistă se remarcă printr-o activitate febrilă în sfera întemeierii de instituţii culturale, în sfera învăţământului, a presei şi a cercetării ştiinţifice.

      În sfera literaturii se afirmă o serie de scriitori care pun bazele literaturii moderne, nu atât din perspectivă tematică, ci mai degrabă din perspectiva speciilor literare pe care le consacră în literatura noastră: pastelul, elegia, meditaţia, poemul eroic, comedia. 

III.                   Reprezentanţii de bază ai paşoptismului sunt: Gheorghe Asachi, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Andrei Mureşanu, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo.

IV.                   Scriitorii paşoptişti au câteva trăsături comune:

a)            Majoritatea au început învăţătura cu dascăli particulari în limba greacă, după care şi-au continuat studiile în Franţa.

b)            Cei mai mulţi au participat direct sau au fost simpatizanţi ai Revoluţiei de la 1848.

c)            Au scris opere cu un conţinut patriotic, exprimând idealurile de emancipare naţională şi idealurile de unitate naţională.

V.                      Scrierile paşoptiştilor au şi ele câteva trăsături comune:

a)            Abordează o tematică reunind istoria naţională, frumuseţile patriei, tradiţii şi obiceiuri.

b)            Satirizează adesea viciile orânduirii feudale.

c)            Descoperă valenţele istorice ale folclorului şi prelucrează în operele lor motive artistice de factură folclorică.

d)           Acordă atenţie sporită basmului, descoperindu-i atât potenţialul estetic, cât şi conţinutul etic, uneori cu adâncimi de natură filosofică.

VI.                   În domeniul cultural, se dezvoltă acum:

a)                  Presa: apar primele reviste şi ziare: Curierul Românesc (1829), la Bucureşti, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu; Albina Românească (1829), la Iaşi, sub conducerea lui Gheorghe Asachi; Gazeta de Transilvania (1838), la Braşov, sub conducerea lui George Bariţiu; cea mai importantă publicaţie a vremii este Dacia literară (1840), care apare la Iaşi sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu.

b)                  Se pun bazele învăţământului în limba română: se înfiinţează primele şcoli pentru fete, primele şcoli normale în principalele localităţi din ţară; se mai înfiinţează şi primele şcoli superioare: conservatoare, dramatice.

c)                  Se dezvoltă istoriografia, de data aceasta pe baze ştiinţifice, paşoptiştii continuând activitatea începută de cronicarii moldoveni.

d)                 Se înfiinţează primele societăţi culturale: Societatea literară, Societatea filarmonică, Asociaţia literară a României.

Prin activitatea lor, societăţile culturale amintite stimulează şi favorizează dezvoltarea învăţământului superior şi a învăţământului artistic în limba română, editarea de ziare.

Societatea sprijină înfiinţarea de teatre cu repertoriul în limba română, stimulează creaţia literară originală, cercetarea folclorului, publicarea documentelor istorice vechi, traducerile valoroase din literatura universală.

Din iniţiativa lui Ion Heliade Rădulescu şi a lui Gheorghe Asachi se pun bazele teatrului în limba română. Astfel, în 1840, la conducerea Teatrului Naţional din Iaşă vin Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi. Sub conducerea lor, se pun în scenă creaţii originale româneşti destinate să educe publicul şi să critice nedreapta întocmirie a orânduirii feudale.

VII.                Literatura din epoca paşoptistă se caracterizează printr-o interferenţă de elemente clasice, preromantice şi romantice, marea lor majoritate după modelul occidental, ceea ce îl face pe Nicolae Manolescu să apreieze că avem de-a face cu un romantism degradat, de tip Biedermaier (stil de mobilă: podoabe, „zorzoane”, linii curbe cu decoraţiuni) dispus la orice tip de compromis estetic.

      Trebuie să reţinem că paşoptismul reprezintă în evoluţia literaturii române o piatră de hotar, momentul de început când se nasc primele creaţii româneşti originale şi valoroase estetic, momentul când se consacră majoritatea speciilor literare.