De ce?

Regii îşi revendică tronurile, preşedinţii ţin discursuri înălţătoare, grupările politice îşi dispută crezurile, copiii se nasc şi aduc fericire în sufletele părinţilor, criminalii îşi văd de treburile lor, Terra îşi continuă rotaţia şi universul expansiunea. Societatea actuală pare să fie ordonată, bine ierarhizată şi sănătoasă din toate punctele de vedere. Paradoxurile le lăsăm pentru alţii că nouă ne dau coşmaruri.

Ei bine, eu sunt dintre acei ,,alţii” şi găsesc importante înţelegerea lucrurilor şi sensul a tot ceea ce ne înconjoară.

De ce sunt importante iubirea, frica, adevărul, minciuna, divinitatea, răul, binele, respectul, prietenia, viaţa, lumina, întunericul, totul şi nimicul? De ce suntem importanţi eu, tu, el, ea şi toţi ceilalţi?

Eu nu m-am născut aici doar ca să servesc interesele şi dorinţele altora. Nu vreau să învăţ ceea ce vor ei pentru ca pe urmă să ajung să fac ceea ce vor ei. Nu-i cred când îmi spun că au grijă de mine şi că eu trebuie doar să le ascult poruncile. Dar cine sunt ei? Umbrele în care dispar munca, visele şi vieţile multora.

Lumea ar face bine să se trezească şi să iasă de sub jug. Nu este sănătos pentru fiinţa umană să nu gândească singură. Cei mari au ajuns aşa pentru că şi-au pus întrebări şi le-au gândit singuri. Şi-au răspuns singuri la întrebarea ,,care este sensul vieţii?” şi asta i-a făcut liberi şi fericiţi.

Din păcate observ lumea făcând opusul. Simte dupa scurt timp că ceva nu merge şi că informaţiile, furnizate în special prin intermediul televizorului, le-au intrat ca un ghimpe sub piele. Cu timpul, însă toţi se obişnuiesc cu durerea şi se complac în infecţia monstruoasă care se dezvoltă cu atât mai rapid cu cât sunt mai mulţi astfel de oameni.

Nu mai treceţi cu vederea boala aceasta socială, pentru că abia atunci când vom recunoaşte că ea există vom putea s-o tratăm.