Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
miercuri, 15 februarie 2012
21:50 | 
Posted by
Voly |
Cu iubirea...
Când iubirea-şi scaldă fiinţa într-a mea
Sori aprind jucându-mă cu gheaţa.
Teamă... Eu chemând-o cânt dezastru,
Obsedat de gri-ntr-un joc copilăros de-albastru.
Cu diavolul...
Simt răceala focului şi căldura de gheaţă
Când diavolu-mi coase aripi fară de aţă.
Da-l chem zâmbind amar, cu lacrimi seci,
Să lumineze-ntru răul său binele-nveci.
Când iubirea-şi scaldă fiinţa într-a mea
Sori aprind jucându-mă cu gheaţa.
Teamă... Eu chemând-o cânt dezastru,
Obsedat de gri-ntr-un joc copilăros de-albastru.
Cu diavolul...
Simt răceala focului şi căldura de gheaţă
Când diavolu-mi coase aripi fară de aţă.
Da-l chem zâmbind amar, cu lacrimi seci,
Să lumineze-ntru răul său binele-nveci.
sâmbătă, 11 februarie 2012
Cu mine...
Ieri urlam când Mi-am zis bună -
De-atunci chei sucesc şi zale sună.
Mâine, de voi sta în faţa mea,
Zâmbind aripile-mi voi cânta.
Cu adevărul...
Haine rupte adevărul rătăcit îmbracă,
Vine timorat castel din cărţi vrând să îmi facă,
Pleacă... eu îl caut cu cărţi lipsă, el nu vine...
Adevăr, de ce acum sunt toţi mascaţi în tine?
vineri, 10 februarie 2012
Trăznete în iarnă zbiară-n ţara mea,
Ard adânc într-o fiinţă rea,
Cu tunete în tonuri fioroase
Ce-au băgat de secole frica în oase.
Ars-au trăznetele marii Românii,
Multe oase pornite în pribegii,
Rupt-au şi săgeţi, zece la număr,
Retezat-au sub turbane, deasupra de umăr.
Fiinţa rea, de care vă vorbeam,
Sperând greşeam şi o credeam,
Visând că va uita de seceriş
Şi va privi ciocanul cu-ochii-nchişi.
Dar copiii steagurilor roşii
Luat-au măşti de oameni – hoţii.
Vise moarte de copil, în tort lumânărele,
Doar pentru că tiranii suflă-n ele.
Am în minte-un singur cuget:
Nu-i român fără de nori în suflet.
Negru-i tot, şi totu-i iad
Acolo unde trăznetul a dat.
Şi tunete auzi în glasul multora,
Să-ţi crape-s gata inima,
Să-ţi umple sufletul de-acelaşi crez:
Că nu-s tirani romani la miez.
Zeii mărilor de-or exista,
Nu îs români, ci altceva,
C-au lăsat să calce nisipul ţărmului
Întruchiparea lăcomiei şi-a răului.
Aţi suflat destul durere –
Adiere cu putere.
Şi zic celor care ştiu că-s ţinte:
Trăznetul mereu surprinde!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
